Câteva aspecte generale cu privire la evaluarea pentru insolvență

Ca orice antreprenor, cu siguranță și tu îți dorești ca firma ta să prospere continuu și să nu întâmpini probleme financiare. Dar sunt situații mai puțin fericite în care antreprenorii nu își mai pot permite să plătească datoriile, fapt ce îi conduce către insolvență. Un aspect foarte important, insolvența nu este echivalentul falimentului, deoarece acestea sunt două etape distincte. Falimentul reprezintă ultima etapă a procedurii de insolvență, în care o societate ajunge doar dacă planul de reorganizare eșuează într-o perioadă de timp impusă de lege.

Insolvența este reglementată legal prin legea nr.85/2014 care a fost ulterior completată și modificată prin ordonanța de urgență nr. 88/2018.

În cadrul procedurii de insolvență, rolul evaluării și al evaluatorului este necesar și foarte important pe toată durata desfășurării procedurii și a fazelor sale (observație, reorganizare, faliment).

Evaluările pentru insolvență au în general un grad de complexitate ridicat (sau mai ridicat) decât alte tipuri de evaluări, din mai multe motive:

- De regulă, se evaluează toate activele aflate în patrimoniul societății debitoare (proprietăți imobiliare, bunuri mobile, active necorporale, imobilizări financiare etc.);

- Evaluarea activelor se poate realiza atât individual, cât și în bloc;

- Se estimează atât valoarea de piață (în ipoteza continuării activității), cât și valoarea de lichidare (în ipoteza încetării activității - atât în premisa vânzării ordonate, cât și în cea a vânzării forțate);

- Scopul și tipul valorii trebuie să fie în concordanță cu faza în care se regăsește societatea debitoare.

Din aspectele menționate mai sus putem trage concluzia că, deși astfel de evaluări sunt complexe și necesită un grad ridicat de cunoștințe, colaborarea cu administratorul/lichidatorul judiciar este esențială astfel încât să fie foarte bine înțelese și corelate cu scopul și tipul valorii, precum și cu raportarea rezultatelor. Nici colaborarea cu creditorii nu trebuie uitată, atât timp cât aceștia ne pot oferi informații/documente despre activele pe care le au în garanție.

Impactul rezultatelor evaluării asupra deciziilor ce vor fi luate în cadrul procedurii poate fi determinant. Oricât de buni profesioniști am fi, fără o comunicare transparentă cu părțile implicate în acest proces (chiar și cu debitorul) nu vom putea pretinde o încredere mare în ceea ce privește raportul de evaluare, iar acesta poate fi contestat (de administratorul/lichidatorul judiciar sau de creditori).

Evaluarea solicitată în cadrul procedurii de insolvență oferă evaluatorului șansa de a trece la o nouă etapă profesională, de a progresa și stăpâni tehnici mai rar utilizate, și, dacă vrei, de a scăpa de automatisme, având în vedere faptul că foarte rar astfel de misiuni de evaluare se aseamănă.

Pe lângă obiectivitatea și profesionalismul, pe care oricum codul de etică al profesiei le impune, nu trebuie neglijate comunicarea și felul în care facem înțelese rezultatele muncii noastre, toate acestea pentru a putea pretinde și obține respectul și încrederea cuvenite.